Când pe un mare matematician român, Grigore Moisil, directorul Institutului de Matematică, Zoia Ceauşescu, îl lua la rost cum că de ce nu vine la timp la serviciu, savantul răspundea – Aveţi nevoie de capul sau de Curul meu? Cu primul citat se făcea ştiinţă, cu cel de-al doilea se şedea pe scaun. Şi atât. Acum, în condiţiile tinerei – şi labilei -, ca să nu zicem chiar debilei, noastre democraţii, lucrurile n-au evoluat – mai mult ca sigur – în bine. Este drept, sunt alte tinere cercuri şi conflicte de interese! O lume nouă, a tuturor posibilităţilor – şi probabilităţilor – ne învăluie. Dacă o ţinem aşa, nu este exclus să depăşim şi să batem bătrânele democraţii ale Occidentului, create timp îndelungat şi cu atâta trudă (mare). Este viitorul frumos care ne stă în faţă! Luând-o metodic – precum şi dialectic -, legătura românului este mai degrabă cu Curul, aspect dovedit şi de alegeri, şi de viaţa (internă) de partid, aşa cum îl învaţă şi îl educă organul. Iar un organ ca acesta îi explică ce bune şi trebuitoare au fost mineriadele, cât a făcut el pentru biata ţărişoară, cum s-a zbătut, ca peştele (oceanic?) pe uscat, ce eforturi a depus pentru integrarea în UE, NATO şi alte organisme regionale, în consens cu marile aspiraţii ale norodului, iar nu ale tagmei jefuitorilor. Acum, organul – nici nu are importanţă (prea mult) cum se numeşte, acţionează la salvarea patriei de viituri, de protestatarii revoluţionari din decembrie ’89, punându-şi – cu alte cuvinte – energiile sale creatoare întru asigurarea progresului general al scumpei noastre patrii. Într-un fel nou, aşa se scrie, acum, istoria. Şi dacă, pe un jilţ parlamentar, Curul deputatului sau senatorului îşi ia cuvenit moment de respiro, românul trebuie să priceapă că doar capul lor gândeşte. Da de unde?! Mâine, poimâine, cine ştie când şi cum, alţi camarazi veni-vor în loc, spre a le urma strălucitul comportament. A sta în Cur devine tot mai mult o cerinţă imperioasă şi nu este deloc un fapt facil, riscul hemoroizilor fiind mare, aşa cum ar explica marele medic Oprescu. Şi, totuşi, reprezentanţii românimii o suportă şi pe aceasta. Câtă disciplină (de partid)! Observatori atenţi ai fenomenului politic românesc, raportori, observatori, baronese, lorzi, moştenitori de tron europeni vin vrerile să ni le-asculte – Îşi dau, autorizat, cu părerea – Spre binele naţiunii române în genul, bă, norod român, cât ne ţii în problema anticorupţie, a datoriilor, a încrederii, a aderării? Mişcă-ţi curul! Dac’ar putea… Brav popor al meu! Ei, dacă ninge, dacă plouă, pensionarii patriei stau la rând totuşi la cele compensate, tineretul, apatic, desfăşoară activitate de internet, orăşenii şi sătenii trudesc prin baruri… Pentru ce? Pentru victorie! (Ionel BEJENARU)
