El trage marile sfori în societatea românească, în formare în privinţa construirii capitalismului multilateral-dezvoltat. El este mereu lipsit de caracter, de care nici nu vrea să audă, conform principiului inutilităţii sale. El dă banii (noştri) cu camătă, arzându-i până la golire pe clienţi, uscându-i la biata lor pungă. Vechiul zaraf este, faţă de el, un blând şi nesemnificativ mieluşel. Toţi o ştiu, în principiu. El pretinde (ne)cuvenită şpagă pentru aranjarea lucrurilor. El face şi desface, până la despuiere şi spoliere. El sponsorizează campanii electorale, ca şi pe politicieni, întreţinând corup Ia în ţară. El ştie să se apere şi se bucură de apărarea multora dintre cei corupţi.
El, interlopul, pune înaintea adevăratelor priorităţi ale neamului pe cele ale sale, chipurile, înalte. El taie şi spânzură, mizând pe o imunitate naturală, neconferită de careva organ. De altfel, organele sunt la picioarele sale, cu unic drept de folosinţă. Către marea (sa) biruinţă, fireşte. Tertipurile guvernării interlopului în lumea noastră românească sunt diverse şi sofisticate. Nu contează împotrivirile, opoziţia. Socotindu-se de neînfrânt, plusează mersul lucrurilor. Totul pentru victorie, totul pentru el!
Bietul român este, în faţa sa, o pradă uşoară, un neputincios. O exprimă şi o dovedeşte din plin. Crunt, crud şi neiertător. Că plâng românii, nici că-i pasă. C-are pielicica groasă, ca şi obrazul. Ameninţarea cu stâlpul infamiei nu-l afectează. Călcatul peste cadavre nu-i determină pasul înapoi. Afacerile îi merg bine şi oficial. În vremuri tulburi, scoate profit din orice. Are metodă şi o valorifică. Tot înainte, cu tupeu, precum ar zice un cântec.
Al nostru interlop român, cu spiritu-i balcanic, se ştie un favorizat al sorţii şi merge pe drumul său (nedrept). Pe faţă nu-i vezi nici un cât de cât regret. El niciodată nu coboară, ci urcă. În acorduri ucigătoare de marş. E timpul său şi viaţa celorlalţi este în mâna sa forte. Pentru ei, din partea sa, nicio lacrimă. Ce virtuţi ale poporului, ce tradiţii! Îl dor undeva.
Într-un final, iubiţilor, cu el, interlopul, să nu te pui; iubiţilor, interlopul este dat dracului! Dă Doamne! (Ionel Bejenaru)
încurajarea participării şi exersarea democraţiei 
